sunt nebuna. da da da! s-a constat oficial ca sufar de dubla personalitate, problema e ca cele doua personalitati ale mele nu prea intra in conflict decat cu mine si cu persoanele de care imi pasa. Am o personalitate care este in general stapana pe mine si pe functiile corpului meu, eu si persoanele care le-am studiat pe cele doua eu-ri am numit-o LARISA(ingenios stiu), cealalta a fost numita sugestiv LISA.
LARISA este personalitatea blanda, iubitoare care asculta persoanele din jur, isi stapaneste nervii si este o prezenta agreabila si dezirabila. apare in proportii mari din timp, in cercurile de prieteni, in societate in general(de aici falsa impresie cum ca as fi sanatoasa).
LISA…aici vine partea urata. Lisa apare doar cand Larisa se indragosteste, Lisa e nebuna, crizata, Lisa injura mult. ea trage concluzii pripite, o ascunde pe Larisa intr-un colt atat de intunecat incat cu greu mai iese la suprafata. Lisa e paranoica, impulsiva si greu de suportat. nu prea e foarte coerenta, e incapatanata, se cearta cu obiectul iubirii larisei.
si aici apare conflictul, e greu sa pari un om normal cand in capul tau exista 2 entitati contradictorii care cu toate ca vor acelasi lucru, se lupta pentru el in moduri diferite. noi am ajuns la concluzia ca Lisa este de fapt scutul de aparare al Larisei, la orice semn ea apare si o inchide pe Larisa intr-un coltisor ca sa nu fie ranita, ea e mai tare si mai rea de gura si poate sa dea piept cu lumea, ea se cearta cu oricine ca sa o protejeze pe Larisa, se cearta chiar si cu Larisa. ideea e ca sunt normala (in caz ca nu v-ati prins ca de fapt acest articol este de fapt un fel de ironie la propria persoana) sunt normala doar ca asemenea multora, asemenea majoritatii, mi-e frica sa iubesc. deci daca ma crizez si tip si urlu la tine inseamna ca mi-e frica ca ai sa ma ranesti. si tu nu ar trebui decat sa ma iei de mana si m-as calma. ideea cam asta era…ideea era ca imi pasa si ideea era ca mi-e frica…